Stiu ca in mod normal se numeste astenie, dar la mine e ceva mai special. Fiindca eu sunt speciala. La mine e depresie in toata regula.
Si fiindca sunt depresata deja de vreo 2 saptamani nu mai am nici bani pe card. Asa ca am nevoie de un card plin de bani. Sa-mi cumpar o gramada de chestii sa vad daca o sa ma simt mai bine.
In astea 2 saptamani mi-am achizitionat 4 perechi de pantofi. Colegele ma invidiaza fiindca pachetele imi sunt livrate la birou, unde imi petrec mare parte a timpului. (Oare din cauza asta sunt deprimata? Imi petrec prea mult timp la birou in detrimentul vietii personale? Mda, whatever…)
Colete curg din toate partile globului pamantesc si din fiecare iese cate o minune de incaltat. Fireste, nu e nimic ce poate fi folosit acum (vreme ploioasa) ci mai peste cateva luni, la mare, la soare, dar ele sunt oricum impresionate si putin geloase. Chestie care mi se pare cat de cat super pe moment, dar nu e un antidot serios pentru deprimarea mea depresanta.
In seara asta m-am confruntat cu o situatie interesanta. Tocmai ce am incercat sa-mi mai comand 2 perechi de sandalute (desigur, afara inca ploua) si cardul meu nu are atatia bani in el. Portofelul, in schimb, e ca niciodata plin. (Ieri vroiam sa ma duc la shopping in oras, in magazine, cum am auzit ca fac alti oameni si am extras banii de pe card. Evident ca n-am ajuns decat pana la ATM-ul din colt de unde am scos banii si m-am intors acasa sa ma uit la Gilmore Girls – doar v-am zis ca sunt depresata.) Negasind nici o modalitate de a baga banii din portofel inapoi pe card fara sa ies din casa, m-am gandit sa-mi fac un blog si sa scriu despre asta.
