Am un coleg pe care de fiecare data cand il vad am impresia ca e cu slitul deschis. O chestie foarte ciudata, in special tinand cont de faptul ca nefericitul accident nu i s-a intamplat niciodata. Sau, cel putin, nu s-a intamplat in prezenta mea.
Dar e ceva in modul in care arata, vorbeste, gesticuleaza, care ma face invariabil sa-mi arunc privirile sub centrul lui de greutate sa verific daca toate lucrurile sunt cum ar trebui sa fie. Adica inchise. Si de fiecare data sunt.
Acuma stau sa ma gandesc daca problema e la el sau la mine.
