Citesc blogul unei tipe – nu dau link sau nume, e o tipologie. Plange pe diferite teme din 3 in 3 posturi, dar spre final se consoleaza cu prietenii minunati pe care ii are. Ii place sa se plimbe prin ploaie si bea cafeaua cu mult lapte si numai daca are cel putin 3 cuvinte in denumirea sortimentului. Iubeste iubirea si marea si ba are, ba n-are parte de ele.
Intamplator o cunosc si in viata de zi cu zi, e prietena mea din copilarie, colega de serviciu, fosta/actuala iubita a fostului/ actualului etc. Am o prietena care defineste tipul in 3 cuvinte: “liana pe p***”, dar eu nu vorbesc asa urat.
De asemenea, din 2 in 2 posturi/ povestiri, se descalta si se bucura ca diferite chestii (asfaltul, iarba bla bla) ii gadila talpa piciorului. Si aici apare problema: inteleg ca iti place sa mergi desculta pe nisipul umed, iarba, dar pe scarile de la metrou????
Ma macina intrebarea si nu reuseam sa-i gasesc explicatia logica – cat de rebela, dezinvolta, naiva, nebuna poti sa fii cand iti vine sa te descalti din metru in metru. De curand am avut revelatia cand i-am vazut picioarele descoperite de sandale ale tipei. Calcaiele erau vinetii de la atatea rani necicatrizate complet si parca urmau sa cada bucati, bucati. Degetul mare si cel mic aveau bataturi de dimensiunile unor mingi de oina. Oja rosie acoperea doar pe alocuri unghiile neduse la pedichiura, in schimb era generos imprastiata peste cuticule.
De abia atunci am inteles de ce se tot descalta femeile astea: fiindca nu sunt capabile sa-si cumpere o pereche de pantofi care sa le fie comozi si sa nu le provoace rani ca-n Rambo si fiindca nu se duc la pedichiura sa-si scoata colturile incarnate. Decat sa dam bani pe chestii din astea banale, mai bine ne credem rebele si neintelese. Decat sa dam 2 milioane pe o pereche de pantofi ca lumea, mai bine ne luam 4 perechi de banii astia, mai fancy, de la Leonardo. Ieftin si bun.
Sunt o scorpie rea, stiu.
